Se desfășoară o piesă sau o scenă care prezintă o formă de opresiune pentru public. Povestea se concentrează de obicei pe personaje care experimentează nedreptăți sau dificultăți.

• Scena este apoi rejucată, dar de data aceasta, orice membru al publicului, numit „spect-actor”, poate striga „Stop!” în orice moment.

• După ce strigă „Stop!”, spect-actorul vine în față pentru a înlocui unul dintre personajele oprimate.

• Spect-actorul demonstrează apoi o abordare alternativă pentru gestionarea situației, cu scopul de a schimba rezultatul într-un mod pozitiv.

• Mai mulți spect-actori pot interveni, fiecare propunând soluții și abordări diferite pentru opresiunea prezentată.

• Această explorare permite examinarea unei varietăți de perspective și strategii.

• Ceilalți actori rămân în caracter pe parcursul acestor intervenții, improvizându-și răspunsurile la noile acțiuni propuse de spect-actori.

• Această improvizare menține narațiunea flexibilă și receptivă la sugestiile publicului.

• Un facilitator, cunoscut sub numele de Joker, joacă un rol crucial în gestionarea comunicării între actori și public.

• Jokerul se asigură că procesul rămâne constructiv și că tranzițiile între intervențiile publicului și scenă se desfășoară fără probleme.